În marketing, ca și în politică, hoția, comoditatea și incompetența vor fi, până la urmă, sancționate. Și asta cu atât mai mult cu cât înaintăm în era digitală.
Oricât de persuasivă și de bine alcătuită este o campanie de promovare, dacă ea promite fără ca produsul sau serviciul să se țină de cuvânt, acestea vor fi sancționate. Promisiunea unui brand față de clienții săi se concentrează pe beneficiile oferite. Dacă ele sunt comunicate cu exagerări, sau nu pot fi susținute ulterior, brandul nu va supraviețui mult timp. La finalul ”mandatului”, adică al perioadei de funcționare al unui produs, de exemplu, un client va alege același brand doar dacă acesta s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.
Pe de altă parte, oamenii și-au dezvoltat un marketing ”bullshit detector” (care oricum pare a fi mai eficace decât cel politic). Acest detector este folosit la momentul inițial al alegerii unui produs sau serviciu. E din ce în ce mai greu să treci de el dacă nu poți să susții ceea ce promiți.
Soluția pentru oamenii de marketing? Muncă, transparență, seriozitate. Meritocrație, la nivel de produse și servicii. Comunicarea beneficiilor reale, adaptarea la nevoile clienților. Efort constant în a păstra un loc de frunte în mintea consumatorului, prin follow-up, marketing prin conținut, automatizare, PR.
Recenziile, recomandările, propagarea prin social media, toate câștigă teren. O evaluare pozitivă de produs, venită de la un client dezinteresat, este mai valoroasă decât o postare auto-laudativă, pe pagina proprie, făcută după toate regulile artei. Evaluările cresc conversia online cu până la 270%. Sigur că și aici trebuie să fim atenți: am spus ”client dezinteresat” pentru că un studiu susține că 61% din evaluări pentru electronice, de exemplu, sunt false. Poate că avem pomeni electorale și în mediul online …
Un partid politic ideal are o strategie. Știe unde vrea să ducă țara, lucrează după un plan și se bazează pe resurse reale. Același lucru este valabil pentru activitatea de marketing. Cu mențiunea că în marketing aceste instrumente se pot pune în practică mai ușor.
Dar poate că cea mai interesantă paralelă între politică și marketing se găsește în relația agenție – client. Se întâmplă ca o agenție să câștige un cont pe baza unor utopii, promisiuni cu multă creativitate, însă departe de realitate. Contul este câștigat, dar ulterior agenția nu poate presta la nivelul declarat. Clientul este dezamăgit și va căuta altă soluție, alte promisiuni. El își pierde, până la urmă, încrederea că marketingul poate face ceva bun pentru compania sa și încetează să mai caute. În politică, asta duce la rata mare de absenteism la vot.
”People don’t think!” declara Napoleon Hill, autorul celebrei cărți ”Think and Grow Rich”. El atribuia această cauză multor neajunsuri, iar celor care-și pun mintea la contribuție le prevestea succesul. Dacă în politică aplicarea acestei reguli e un proces greu, dacă nu cumva imposibil, în marketing ea se poate impune rapid. Cu o analiză obiectivă a promisiunilor de brand și a experiențelor anterioare, cu o informare completă și decizii în cunoștință de cauză, cu mult efort și corectitudine, clienți, oameni de marketing, agenții și companii pot face alegeri corecte, care să satisfacă nevoi, să rezolve probleme și – de ce nu? – să aducă bogăție.
